Institutul de Criminologie îşi asumă misiunea generală de educaţie și cercetare ştiinţifică, generând şi transferând cunoaştere către societate prin:

-     cercetare ştiinţifică, dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic, prin creaţie individuală şi colectivă în domeniul ştiinţelor juridice, socio-umaniste, și criminologice;

-     formare iniţială şi continuă, la nivel universitar, în scopul dezvoltării personale, al inserţiei profesionale a individului şi al satisfacerii nevoilor de competenţe ale mediului socio-economic.

Pentru îndeplinirea misiunii sale, Institutul de Criminologie îşi propune realizarea următoarelor obiective:

a)  pregătirea, perfecţionarea şi recalificarea specialiştilor de înaltă competenţă profesională şi maturitate civică, în corespundere cu necesităţile economiei naţionale, capabili să rezolve problemele economiei de piaţă, ale integrării europene şi mondiale;

b)  instruirea universitară în domeniile socio-umanistic, juridic și criminologic;

c)   desfăşurarea activităţilor de susţinere, dezvoltare şi promovare a științelor socio-umaniste, juridice, penale şi a criminologiei autohtone pe plan european şi internaţional;

d)  realizarea activităţilor de cercetări ştiinţifice şi instruire continuă în domeniul juridic, ştiinţelor penale, deviantologiei, criminologiei, psiho-criminologiei, victimologiei și securității criminologice;

e)   studierea realizărilor ştiinţifice ale altor ţări în domeniul juridic, penal şi criminologic, colaborării ştiinţifice şi practice în domeniul prevenirii criminalităţii şi altor devianţe sociale, realizării politicii penale, asigurării securităţii criminologice a persoanei şi societăţii, efectuării expertizelor juridice şi criminologice;

f)    dezvoltarea legăturilor ştiinţifice cu savanţii şi organizaţiile de cercetare şi instruire din ţară şi de peste hotare;

g)  organizarea şi desfăşurarea congreselor, forurilor şi conferinţelor ştiinţifice, seminarelor teoretico-practice, meselor rotunde, training-urilor, organizarea schimbului de experienţă a savanţilor, organizaţiilor şi persoanelor interesate;

h)  elaborarea şi publicarea recomandărilor metodice, buletinelor informaţionale şi a literaturii privitor la diferite aspecte ale ştiinţei juridice, penale şi criminologice;

i)    înfăptuirea investigaţiilor ştiinţifice independente în domeniul devianţelor sociale, combaterii criminalităţii şi asigurării securităţii criminologice în societate;

j)    elaborarea şi înaintarea, în modul stabilit, a iniţiativelor, propunerilor şi recomandărilor vizând asigurarea ştiinţifică a activităţilor practice în domeniul asigurării criminologice a persoanei şi societăţii;

k)  contribuirea la formarea unui sistem modern de pregătire continuă a specialiştilor în domeniul socio-umanistic, juridic şi criminologic; pregătirea cadrelor de cercetare şi instruire în domeniile nominalizate;

l)    susţinerea programelor de cercetare şi instruire în domeniul socio-umanistic, juridic, penal şi criminologic, programelor de promovare şi integrare a ştiinţei moldoveneşti pe plan european şi internaţional.

Institutul de Criminologie oferă următoarele tipuri de programe de studii superioare:

a)       ciclul I –  studii superioare de licenţă la specialitățile:

–         drept;

–         servicii de securitate a proprietății;

–         psihologie,

b)      programe de formare continuă.

Admiterea la studiile superioare de licenţă se organizează pe bază de concurs de către Institutul de Criminologie la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu.

La concurs pot participa deţinătorii diplomei de bacalaureat sau ai unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor.

Studiile superioare de licenţă corespund unui număr de 180-240 de credite de studii transferabile, câte 30 de credite pentru fiecare semestru.

Studiile superioare de licenţă se organizează în următoarele forme de învățământ: cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă, la distanţă.

Studiile superioare de licenţă se finalizează cu susţinerea examenului şi tezei (proiectului) de licenţă şi cu eliberarea diplomei de studii superioare de licenţă, însoţită de suplimentul la diplomă, redactat în limbile română şi engleză.

În cadrul studiilor superioare de licenţă, studentul poate obţine credite suplimentare în proporţie de cel mult 10% din numărul total de credite alocate programului de studii urmat, care se specifică în suplimentul la diplomă.

Profesorii Institutului de Criminologie posedă o solidă experiență pedagogică, științifică și practică, acumulată deopotrivă în țară și în străinătate. Ei au fost premiați, distinși și decorați, inclusiv cu cele mai înalte distincții de stat. Politica de cadre a instituției noastre constă în menținerea unui echilibru productiv între diferite generații de specialiști. Printre realizările specialiștilor noștri se numără: elaborarea primelor materiale didactice autohtone în domeniul criminologiei și dreptului; obținerea de cunoștințe fundamentale în domeniul criminologiei, teoriei și metodologiei științei; elaborarea unor metode de cercetare și de verificare a rezultatelor cercetărilor științifice; elaborarea unor metode, tehnici și procedee de analiză, prognozare și evaluare criminologică; descoperirea unor regularități de manifestare a criminalității și formularea unor legi criminologice; elaborarea unor concepții originale privitoare la diverse fenomene criminale (criminalitatea organizată, corupție, trafic de ființe umane, criminalitatea de violență etc.); elaborarea unor ghiduri de activitate practică și de formare profesională în domeniul anticrimă.

Structura Institutului de Criminologie include facultăţi, catedre, departamente, centre și alte subdiviziuni (serviciile administrativ-auxiliare: învățământ, planificare şi finanţe, personal şi lucrări de secretariat, contabilitatea, departamentul ştiinţă şi cercetare, biblioteca ştiinţifică, centrul de servicii informaţionale şi tehnice, serviciile administrativ-gospodăreşti).

Criminologul

Criminologul este unul dintre specialiștii care realizează activitatea anticrimă: ofițeri de urmărire penală, criminaliști, ofițeri de poliție, procurori, judecători etc.

Criminologul poate fi practician, profesor sau cercetător științific. Criminologul-cercetător dobândește cunoștințe criminologice, criminologul-profesor transmite cunoștințele criminologice specialiștilor, iar criminologul-practician transformă cunoștințele criminologice în acțiuni, contribuind astfel la protejarea societății de atentatele criminale.

Criminologul practician se ocupă de:

ü analiza criminologă,

ü explicarea criminologică,

ü prognozarea și expertizarea criminologică,

ü prevenirea criminalității,

ü înlăturarea consecințelor crimelor,

ü evaluarea activității anticrimă.

Altfel zis, criminologul are sarcina de a găsi un răspuns la următoarele întrebări privitoare la criminalitate, crime și comportamentul criminal:

-     Ce se întâmplă?

-     De ce se întâmplă astfel?

-     Ce se va întâmpla în viitor?

-     Ce putem face să nu se întâmple astfel?

-     Ce putem face pentru a înlătura cele întâmplate?

-     Ce am obținut?

Analiza criminologică

Înainte de a lua măsuri împotriva criminalității, este necesar a ști ce se întâmplă, adică: ce fel de crime se săvârșesc, unde se săvârșesc crime, cum se săvârșesc crime, când sunt săvârșite crime, cine săvârșește aceste crime, care sunt consecințele crimelor, cine sunt victimele actelor criminale, cât de grave sunt crimele, cum crimele lovesc în societate sau care sunt tendințele criminalității.

Aplicând metode, tehnici și procedee speciale de analiză criminologică, criminologul răspunde la întrebarea: Ce se întâmplă? El creionează, de fapt, un portret al criminalității. Analiza criminologică nu este altceva decât o prezentare sistematizată a celor mai importante caracteristici ale criminalității.

Imaginați-vă că apelați la un medic, deoarece suferiți din cauza unei boli. El vă spune însă următoarele: „Habar nu am ce se întâmplă în organismul dumneavoastră, dar vă dau niște comprimate de analgin și poate că boala va trece”. Același lucru are loc în cazul criminalității, dacă se acționează fără a ști ce se întâmplă.

Criminologul supune în mod continuu analizei starea criminalității, pentru că ea se transformă periodic, ceea ce impune schimbarea măsurilor anticrimă.

Analizei criminologice sunt supuse nu numai criminalitatea, ci și tipurile particulare de criminalitate, cum ar fi criminalitatea organizată, criminalitatea minorilor, criminalitatea de violență, corupția, criminalitatea contra proprietății, criminalitatea economică, criminalitatea rurală, criminalitatea primară sau criminalitatea penitenciară. Aceste analize criminologice permit a elabora planuri de acțiuni anticrimă orientate spre un tip de criminalitate concret, deci individualizate.

Necesitățile practice îi solicită inclusiv analize ale unor tipuri de crime criminologului. Bunăoară, criminologul efectuează analize ale crimelor de răpire a copiilor, ca urmare a îngrijorărilor exprimate de societate, după o serie de cazuri răsunătoare produse în lanț.

Activitatea anticrimă are nevoie de analize ale situației criminale din anumite teritorii: zone, localități, cartiere etc. Analizele produse de criminolog servesc la organizarea activității de prevenire și contracarare a criminalității în teritoriul vizat. De exemplu, traseele sunt determinate astfel, încât patrulele de poliție, pedestre sau motorizate, să treacă prin locurile cele mai afectate de comportamentele criminale, polițiștii sunt informați despre categoriile de persoane care reprezintă un pericol sporit sau despre obiectele care sunt amenințate de atentări criminale etc.

Într-o serie de cazuri, este mai potrivită organizarea activității anticrimă nu în funcție de teritoriu, ci de sectoarele de activitate socială. Drept exemplu poate servi activitatea anticorupție din sfera ocrotirii sănătății. Criminologul va fi chemat să efectueze analize ale manifestărilor de corupție din acest domeniu social. Unele măsuri sunt aplicabile numai la nivel instituțional, ceea ce înseamnă că criminologul urmează să analizeze situația dintr-o instituție medicală concretă, un spital sau o policlinică.

Pe de altă parte, unele măsuri anticrimă sunt aplicabile unor indivizi concreți. În acest caz, criminologul analizează comportamentul criminal individual. În cadrul analizei, criminologul stabilește ce fel de crime a săvârșit persoana, cât de grave sunt aceste crime, care au fost interesele care au determinat persoana la săvârșirea crimei, cât de înrădăcinată este orientarea ei criminală, există oare un mediu criminogen în care trăiește criminalul și cât de puternică este influența lui asupra acestuia etc. De altfel, analizei criminologice sunt supuse atât persoanele care au săvârșit crime, cât și persoanele care nu au săvârșit crime, dar ar putea să se dedea la comportamente criminale. Această analiză mai este numită, în lumea criminologică, și analiză criminologică clinică, specialiștii care o practică fiind numiți criminologi clinicieni.

La cele menționate se adaugă sarcina criminologului de a analiza accidentele rutiere: Unde se produc mai des accidente rutiere? Cine provoacă mai des accidente rutiere? Când au loc frecvent accidente rutiere? În ce condiții survin de regulă accidente rutiere? etc.

Criminologul nu se oprește după încheierea analizelor, el elaborează, pe baza acestora, recomandări pentru activitatea anticrimă.

Analizele criminologice sunt capabile să descopere posibilități de eficientizare a activității anticrimă. De exemplu, un rezultat poate fi atins folosind un număr anumit de resurse sau utilizând de zece ori mai puține resurse, în cazul în care este reorganizată. Datorită analizelor sale, criminologul este în stare să găsească diverse căi de economisire a resurselor sociale, în condițiile menținerii aceluiași rezultat în activitatea anticrimă.

Actualmente, societatea cere tot mai des responsabililor de orice nivel din domeniul anticrimă să își fundamenteze deciziile. Într-o serie de cazuri, deciziile acestora pot fi fundamentate numai prin analize criminologice.

Mânuind cu pricepere metodele, tehnicile și procedeele de analiză criminologică, criminologul concepe noi strategii sau tactici anticrimă, care pot conduce la rezultate majore în activitatea anticrimă.

Numai după ce a fost stabilită starea criminalității, printr-o analiză criminologică iscusită, este posibilă scoaterea la iveală a factorilor care o determină.

Explicarea criminologică

Prevenirea criminalităţii constă în exercitarea unei influențe asupra factorilor care o determină. Pentru a influența un factor determinant este necesar a cunoaște mai întâi care factori provoacă starea actuală a criminalității. În momentul în care criminologul stabilește care factori au determinat schimbarea criminalității, el obține o explicație criminologică.

A explica modificarea criminalității înseamnă a răspunde la întrebarea: De ce se întâmplă așa? Mai concret, criminologul dă răspuns la astfel de întrebări: De ce crește numărul crimelor? De ce tot mai multe femei săvârșesc crime? De ce sporește numărul omorurilor sau a comportamentelor criminale violente? De ce consecințele criminalității sunt mai grave? De ce criminalitatea este concentrată în anumite zone? De ce crește numărul bătrânilor în rândul victimelor actelor criminale? De ce au apărut noi forme de manifestare a criminalității?

Imaginați-vă că vi s-a defectat computerul, din care motiv v-ați adresat unui specialist. Până nu va găsi cauza defecțiunii, el nu va putea să vă repare computerul. Desigur, meșterul poate să încerce unele modalități de reparare, nutrind speranța că va da întâmplător peste problemă. Dacă norocul îi surâde, atunci veți putea să folosiți în continuare acest computer.

Criminologul este chemat să explice atât schimbările din criminalitate, cât și din unele tipuri de criminalitate. De exemplu, Centrul Național Anticorupție are nevoie de explicații criminologice ale transformării fenomenului corupției. Explicațiile criminologice ale modificării traficului de ființe umane și a criminalității organizate, din care face parte acesta, sunt de interes pentru Centrul de combatere a traficului de persoane. Departamentul instituțiilor penitenciare nu se poate lipsi de explicații criminologice ale stării criminalității penitenciare pentru a elabora măsuri eficace și eficiente de prevenire a manifestărilor criminale din cadrul penitenciarelor. Ministerul Afacerilor Interne este beneficiarul principal al explicațiilor criminologice ale schimbărilor care caracterizează celelalte tipuri de criminalitate, cum ar fi criminalitatea urbană, criminalitatea străinilor, crimi-nalitatea juvenilă sau, dimpotrivă, criminalitatea persoanelor vârstnice.

În cazul în care se constată o sporire a criminalității dintr-un oraș, criminologul va căuta să explice situația particulară din această localitate. Cum se face că peste tot în țară criminalitatea se menține la același nivel, în timp ce în anumite localități, orașe sau sate, numărul crimelor sporește continuu? De asemenea: Cum se explică faptul că într-un oraș gravitatea comportamentelor criminale sporește neîncetat? Explicația criminologică poate viza și cartiere dintr-o localitate sau regiuni care includ mai multe localități.

Uneori, explicația criminologică se poate opri asupra unor tipuri de crime. Astfel, criminologul se străduiește să stabilească acțiunea căror factori determinanți a condus la o creștere fulgerătoare și alarmantă a furturilor de automobile, a actelor de huliganism sau a escrocheriilor.

La rândul lui, criminologul clinician are misiunea de a găsi o explicație a comportamentului criminal al unor indivizi concreți: De ce Ion Ionescu a săvârșit o crimă? De ce el a săvârșit această crimă? De ce el a săvârșit în acest mod crima? De ce el a atacat această persoană? etc.

Criminologul produce și explicații privitoare la accidentele rutiere. Ele sunt de o importanță majoră pentru societate. Este suficient să spunem că, actualmente, mai multe persoane decedează din cauza accidentelor rutiere decât din cauza omorurilor.

Explicarea criminologică poate să indice nu numai factorii care au determinat criminalitatea, ci și rolul lor în generarea manifestărilor criminale. Un factor determinant poate avea rol de cauză sau de condiție. Cauză este fenomenul care dă naștere unei crime, iar condiția este fenomenul care îi favorizează producerea. Criminologul este orientat să descopere mai întâi de toate cauza sporirii criminalității, pentru că cunoașterea ei permite elaborarea celor mai puternice modalități de prevenire (de exemplu, crima organizată nu poate exista fără o cerere considerabilă la produse și servicii interzise, cum ar fi drogurile, pornografia etc.). Totuși, el se va mulțumi și cu scoaterea în evidență a condițiilor, deoarece acțiunea asupra lor va da posibilitatea ameliorării situației. În unele cazuri, cunoașterea condițiilor poate fi deosebit de importantă, deoarece fără prezența unor condiții cauza nu își poate produce efectul. Așa cum un grăunte de grâu nu poate încolți fără apă, unele crime nu pot să aibă loc fără existența unor condiții care să le favorizeze într-o măsură suficientă. Mai mult decât atât, criminologul tinde să reconstituie sistemul factorilor determinanți ai criminalității, indicând locul și rolul fiecărui factor.

În fine, criminologul înaintează recomandări pentru activitatea anticrimă, în temeiul explicațiilor formulate.

Prognozarea criminologică

A prevedea înseamnă a evita ceea ce nu dorim să se întâmple, căci astfel obținem timp pentru a ne pregăti de ceea ce urmează.

Imaginați-vă că aveți de gând să mergeți într-o călătorie și nu știți cum va fi timpul. Dacă vă îmbrăcați ușor, atunci veți îngheța și riscați să vă îmbolnăviți, în cazul în care este frig. Dacă vă îmbrăcați călduros, atunci veți suferi de căldură, în cazul în care este cald. Dacă nu ați luat o umbrelă sau un impermeabil, atunci veți fi udat și riscați să vă îmbolnăviți, în cazul în care plouă. Grație prognozei meteo, puteți însă evita aceste inconveniente.

Ca și alte științe, criminologia a dezvoltat o serie de metode, tehnici și procedee de prognozare criminologică. Cu ajutorul acestora, criminologul este în măsură a prevedea starea viitoare a criminalității. Prognozele criminologice răspund la întrebarea: Cum va fi criminalitatea mâine, poimâine sau peste o perioadă mai îndelungată? Cunoștințele criminologice despre situația criminală din viitor servesc practicienilor la elaborarea unor măsuri care să nu admită survenirea unor comportamente criminale sau să le atenueze efectul distructiv.

Rolul prognozării criminologice este incomparabil mai mare în cazul în care dă posibilitatea de a preveni consecințe ireparabile. De exemplu, dacă criminologul a prognozat sporirea violenței criminale și măsurile luate au condus la prevenirea unor astfel de manifestări, atunci prognoza criminologică elaborată de el a contribuit la salvarea de vieți omenești. Valoarea ei nu ar fi fost mai mică nici în situația în care ar fi fost salvată viața unui singur individ. Or, viața omului are o însemnătate inegalabilă.

Desigur, prognozării criminologice poate fi supusă și evoluția celorlalte tipuri de criminalitate, adică criminalitatea financiară, criminalitatea transnațională, criminalitatea migranților, criminalitatea ecologică, criminalitatea de grup etc.

Metodologia criminologică permite, de asemenea, a prognoza modul în care vor evolua diverse tipuri de crime: contrabandă, jaf, tâlhărie, evaziune fiscală etc. Prognozele criminologice stabilesc dacă numărul acestora va crește sau va descrește, cine vor fi victimele acestor crime, în posesia căror obiecte vor urmări criminalii să intre, care vor fi modalitățile de săvârșire a crimelor, precum și alte aspecte importante pentru organizarea activității anticrimă.

Prin prognozele sale, criminologul poate descoperi apariția unor noi manifestări socialmente distructive. O dată informată, societatea dispune de timpul necesar pentru a lua măsurile potrivite de autoapărare de atentatele criminale posibile. Ea desfășoară acțiuni de prevenire nerepresivă a acestor manifestări criminale. Dacă încercările eșuează, atunci ea recurge la măsuri de prevenire represivă, interzicându-le prin lege și stabilind pedepse capabile să îi descurajeze pe membrii societății să își realizeze interesele egoiste prin astfel de comportamente.

Criminologul asigură cu prognoze criminologice privind criminalitatea din anumite sate, orașe, cartiere etc. subdiviziunile teritoriale anticrimă. În acest fel, subdiviziunile teritoriale își pot planifica acțiunile în funcție de specificul criminalității din teritoriul deservit, maximizând rezultatele activității.

Utilitatea prognozelor criminologice nu se mărginește la domeniul anticrimă. Ele ghidează și specialiștii din celelalte sfere sociale. Așa ceva este posibil datorită faptului că criminologul poate prognoza impactul pe care îl va avea criminalitatea asupra societății. Ținând cont de aceste informații, specialiștii din diverse sectoare de activitate socială își organizează propria activitate: agricolă, medicală, energetică, militară etc.

Aplicând metodologia actuală, criminologul este capabil să elaboreze prognoze criminologice privitoare la evenimentele criminale care se vor produce peste câteva ore, peste câteva zile sau chiar peste câteva decenii. Ele sunt folosite pentru orientarea acțiunilor imediate sau pentru planificarea curentă și strategică a activității anticrimă.

Nu se pot lipsi de rezultatele muncii prognoziștilor nici criminologii responsabili de elaborarea politicii anticrimă a țării. Dacă analizele și explicațiile criminologice răspund necesităților anticrimă curente, atunci prognozele criminologice răspund necesităților anticrimă viitoare. Pe baza politicii anticrimă, sunt elaborate strategii, concepții, programe și planuri anticrimă. În absența unei viziuni strategice clare, activitatea anticrimă devine haotică și spontană, ceea ce înseamnă că ea este cel puțin ineficientă (irosește resursele sociale), dacă nu chiar ineficace (nu își atinge scopul).

Criminologul clinician realizează prognozarea comportamentului criminal individual. Altfel zis, el stabilește probabilitatea ca o persoană concretă să săvârșească o crimă. Metodologia de prognozare a comportamentului criminal individual se deosebește de metodologia de prognozare a criminalității. În sarcina criminologului clinician este pusă atât prognozarea săvârșirii unei crime de către o persoană care anterior nu a săvârșit crime, cât și prognozarea săvârșirii unei crime de către o persoană care anterior a săvârșit crime, adică survenirea unei recidive. Prognozele criminologice clinice indică, pe lângă probabilitatea săvârșirii unei crime, natura acestei crime, modul de săvârșire, victima potențială, precum și o serie de alte aspecte.

Atribuțiile criminologului includ, de asemenea, prognozarea evoluției accidentelor rutiere. Diferența dintre nivelurile de securitate rutieră echivalează cu o diferență de vieți omenești, daune materiale, fluiditatea circulației rutiere, dezastre ecologice și altele. Iată de ce, sunt binevenite măsurile anticipative, care își pot atinge eficacitatea maximă grație prognozelor.

În temeiul prognozelor obținute, criminologul formulează recomandări pentru activitatea anticrimă.

Deși prognozele criminologice nu au întotdeauna o precizie maximă, ele sunt deja suficient de exacte pentru a spori în mod semnificativ eficiența activității anticrimă. Metodele de prognozare criminologică se dezvoltă însă, din care cauză exactitatea, eficiență și posibilitățile lor vor spori cu certitudine în continuare.

Prevenirea criminalității

Activitatea anticrimă are drept finalitate apărarea societății de atentatele criminale. Criminologul contribuie la atingerea acestui obiectiv nu numai prin analize, explicații sau prognoze, ci și prin participare la acțiuni de prevenire a comportamentelor criminale.

Criminologul contribuie la prevenirea criminalității pe două căi:

-              elaborarea și dezvoltarea metodelor, tehnicilor și procedeelor de prevenire a comportamentelor criminale sau a metodologiilor particulare, formate din acestea;

-              aplicarea metodelor, tehnicilor și procedeelor de prevenire a comportamentelor criminale sau a metodologiilor particulare, formate din acestea.

Elaborând măsuri de prevenire, criminologul caută, de fapt, răspuns la întrebarea: Ce trebuie să facem pentru a nu admite săvârșirea crimelor?

Măsurile de prevenire concepute și aplicate de criminolog în activitatea sa practică sunt bazate pe analize, explicații și prognoze criminologice, elaborate tot de el sau de către colegii săi criminologi, specializați în domeniul analitic. Dacă criminologul nu ar beneficia de analize, explicații și prognoze criminologice, atunci el s-ar vedea nevoit să recurgă la măsuri de prevenire generală, al căror efect ar fi mai mic asupra criminalității. În analizele, explicațiile și prognozele criminologice se află o caracterizare a situației criminale concrete dintr-un teritoriu, ceea ce permite selectarea și adaptarea măsurilor de prevenire la condițiile particulare din acest teritoriu.

Activitatea de prevenire a criminalității începe cu elaborarea politicii anticrimă a țării. În temeiul politicii anticrimă naționale, criminologii elaborează, în colaborare cu ceilalți participanți la activitatea anticrimă, planurile strategice și curente ale serviciilor anticrimă (Ministerul Afacerilor Interne, Centrul Național Anticorupție etc.).

În cazul în care se impun măsuri speciale anticrimă, sunt elaborate concepții, strategii, programe sau planuri de acțiuni. De exemplu, actualmente este pusă în aplicare Strategia națională anticorupție, aprobată de Parlament.

Fiecare serviciu anticrimă elaborează planuri de acțiuni aplicabile numai în anumite teritorii, numai în privința unor tipuri de criminalitate ori tipuri de crime, numai unor categorii de persoane sau numai unor instituții ori sectoare de activitate socială, pentru a răspunde unor necesități particulare. Astfel, criminologul elaborează planuri de prevenire a criminalității bancare, sau a criminalității transfrontaliere, sau a criminalității bărbaților, sau a criminalității de serviciu, sau a criminalității informatice etc.

Una dintre activitățile de prevenire a criminalității constă în expertizarea criminologică a proiectelor de acte normative, programe, strategii, planuri etc. din diverse sfere ale activității sociale. În procesul de expertizare criminologică, criminologul scoate la iveală prevederile care pot provoca sau favoriza comportamente criminale. Bunăoară, Centrul Național Anticorupție dispune de o unitate de expertizare criminologică, a cărei misiune constă în descoperirea prevederilor legislative care ar favoriza manifestări de corupție.

Unele măsuri de prevenire a criminalității sunt de ordin social. Ele au menirea de a organiza societatea în așa mod, încât membrii societății să nu își realizeze interesele prin comportamente criminale. Cu acest scop, criminologul conlucrează strâns cu administrația publică centrală și locală, precum și cu diverse organizații internaționale.

Criminologul desfășoară în mod sistematic activități de educare criminologică a populației. El informează populația despre apariția unor noi manifestări criminale (de exemplu, noi modalități de escrocherie sau de furturi din apartamente), îi învață cum să evite, în mod individual și colectiv, crimele sau criminalii pe oameni, îndeosebi pe cei care au devenit victime ale actelor criminale, îi face să înțeleagă caracterul socialmente distructiv al unor conduite și necesitatea contribuirii la activitatea anticrimă, precum și schimbă percepțiile incorecte ale populației despre starea criminalității și activitatea serviciilor anticrimă.

Atunci când primește semnale de formare a unor focare de crimă la unele instituții, organizații sau întreprinderi, criminologul elaborează recomandări de prevenire sau chiar participă la întocmirea unor planuri de prevenire a crimelor în aceste instituții, organizații și întreprinderi.

Un șir de măsuri de prevenire presupun folosirea unor mijloace tehnice. Bunăoară, camere video, sisteme de alarmă auto sau aparate de detectare a unor obiecte. Proiectarea și producerea acestora nu ține de competența criminologului, el doar comunică necesitățile activității de prevenire a crimelor specialiștilor din domeniul tehnic și dă idei generale, acordându-le consultanță criminologică (îi informează despre obiectele atentatelor criminale, metodele de săvârșire a crimelor etc.).

Potrivit calculelor efectuate de criminologii americani, prevenirea unui omor echivalează cu economisirea a cel puțin 60.000$, precum și cu o serie de alte beneficii (un membru activ al societății; părinți, soți și copii care se pot bucura de prezența fiului, soțului sau părintelui etc.). De asemenea, este pe deplin justificată, din punct de vedere social-economic, funcția de criminolog, în cazul în care acesta a prevenit săvârșirea crimelor de către doi minori în decursul unui an.

O preocupare constantă vizează economisirea resurselor sociale, grație inventării unor modalități mai eficiente de prevenire a criminalității. Altfel zis, criminologul caută răspuns la întrebarea: Cum putem oare obține același rezultat cu mai puțini bani?

Un rol important îl joacă criminologul în prevenirea represivă a criminalității. De exemplu, el determină care răspundere și pedeapsă ar putea avea efect maxim asupra comportamentului unei persoane concrete, cercetată penal sau judecată pentru săvârșirea unei crime. Cercetările criminologice au descoperit că aceeași pedeapsă, cum ar fi lipsirea de libertate pentru o perioadă de 10 ani, poate descuraja unele persoane, în timp ce pe altele le poate încuraja să săvârșească crime.

Tot criminologul are pregătirea profesională necesară pentru a alege mai bine regimul de detenție al condamnaților la închisoare, precum și a stabili dacă aplicarea amnistiei sau grațierii va conduce ori nu la sporirea criminalității, victimizarea repetată a victimelor crimelor precedente, consolidarea lumii interlope, irosirea eforturilor sociale etc.

Mai mult decât atât, criminologul concepe și participă la executarea unor programe și măsuri de influențare psio-criminologică și socio-criminologică a persoanelor condamnate pentru săvârșirea de crime, cu scopul de a limita numărul criminalilor recidiviști.

Criminologul aplică măsuri de influență psio-criminologică și socio-criminologică nu numai persoanelor care au săvârșit crime, ci și celor care nu au săvârșit deocamdată crime, în cazul în care există o probabilitate sporită că ei vor aluneca pe panta criminalității.

Nu în ultimul rând, criminologul se preocupă de prevenirea accidentelor rutiere, recomandând sau aplicând măsuri de prevenire socială, psihologică, fizică, tehnică etc.

Înlăturarea consecinţelor crimelor

Orice crimă produce o serie de consecințe, adică de schimbări în lumea reală. Ele pot fi directe și indirecte, imediate și ulterioare.

Unele consecințe ale crimelor nu pot fi înlăturate, în timp ce altele pot fi înlăturate parțial sau în totalitate. De exemplu, nu este posibilă învierea persoanei care a fost asasinată. Poate fi însă găsit și restituit un autovehicul furat proprietarului.

De înlăturarea consecințelor actelor criminale se ocupă diverși specialiști. Bunăoară, polițiștii se ocupă de înlăturarea consecințelor materiale (de exemplu, recuperarea bunurilor furate), medicii se ocupă de înlăturarea consecințelor biologice (de exemplu, tratarea leziunilor corporale), în timp ce ecologii și ecologiștii se ocupă de înlăturarea consecințelor naturale (de exemplu, înlăturarea poluării mediului).

O parte din această muncă poate fi îndeplinită și de către criminolog. Criminologul clinician se poate ocupa de tratamentul victimologic, care este orientat spre eliminarea consecințelor psihologice ale fenomenelor criminale, ceea ce impune cunoașterea impactului psihologic al acestora asupra victimelor actelor criminale și metodologia de restabilire a sănătății lor mentale sau a echilibrului psihic.

Tratamentul victimologic include:

-              diagnosticarea impactului psihologic al crimelor asupra victimelor;

-              determinarea și aplicarea măsurilor de tratament victimologic;

-              educarea victimologică.

Educarea victimologică este, de fapt, o componentă a educației criminologice. Ea este necesară pentru a explica victimei că unele dintre acțiunile ei au favorizat săvârșirea crimei și ce trebuie să facă pentru a evita în viitor victimizarea ei repetată prin acte criminale. Or, conform cercetărilor criminologice, victima poate juca, în unele situații, chiar un rol decisiv în declanșarea comportamentelor criminale. În acest fel, criminologul clinician nu numai înlătură consecințele crimelor, ci și contribuie la prevenirea acestora, prin metode specifice.

Evaluarea activității anticrimă

Activitatea anticrimă nu are sens în cazul în care nu își atinge scopul. De aceea, este necesar să se stabilească dacă acțiunile anticrimă desfășurate au condus realmente la diminuarea criminalității.

Prin activitatea de evaluare, criminologul nu face decât să găsească răspuns la întrebarea: Ce am obținut?

Evaluarea activității anticrimă este realizată cu ajutorul unor metode, tehnici, procedee, instrumente și mijloace speciale.

Criminologul evaluează nu numai activitatea generală orientată spre prevenirea, represivă și nerepresivă, a criminalității, ci și pe cea orientată spre unele tipuri de criminalitate, cum ar fi criminalitatea stradală, criminalitatea profesională, criminalitatea recidiviștilor sau criminalitatea contra persoanei.

Activitatea de evaluare constituie un proces neîntrerupt, căci apare permanent nevoia de a evalua unele acțiuni individuale anticrimă. De exemplu, au fost realizate o serie de măsuri de prevenire a jafurilor într-o zonă a orașului. După înfăptuirea acestor măsuri anticrimă, sunt evaluate rezultatele obținute, adică efectul lor asupra realității.

Este necesară și evaluarea activității criminologice clinice, adică de prevenire a comportamentului criminal individual, primar sau de recidivă.

Se cere și evaluarea activității anticrimă din diverse teritorii administrative: municipii, orașe sau sectoare ale acestora, comune, sate etc. La fel se procedează și în cazul subdiviziunilor instituțiilor care desfășoară activități anticrimă. De exemplu, este evaluată activitatea comisariatelor și sectoarelor de poliție sau cea a birourilor teritoriale de probațiune.

Criminologul este chemat să evalueze rezultatele planurilor, programelor sau strategiilor anticrimă.

Metodele de evaluare utilizate de criminolog se potrivesc în mare parte măsurării rezultatelor obținute în activitatea de prevenire a accidentelor rutiere sau a criminalității rutiere.

Grație metodelor de evaluare a activității anticrimă, poate fi înfăptuită cu mai mult succes verificarea practică a cunoștințelor științifice și a metodelor anticrimă.

În cazul în care se constată că acțiunile întreprinse nu au dat roade, sunt elaborate noi măsuri anticrimă și, invers, dacă măsurile luate au condus la rezultatul scontat, atunci ele sunt continuate și aplicate în alte cazuri, experiența pozitivă anticrimă fiind împărtășită colegilor din alte subdiviziuni sau instituții.