Criminalitatea organizată şi securitatea naţională

Valeriu Bujor. Materialele conferinţei ştiinţifico-practice: 
Strategia combaterii criminalităţii organizate în Republica Moldova 
(23-24 mai 1996). Editura ARC, Chişinău, 1997, 164 p.(pp. 19-23)

Onorată asistenţă! Creşterea vertiginoasă şi nivelul ameninţător al criminalităţii, modificările periculoase în structura ei implică urmări ireparabile pentru Moldova. Actualmente, nivelul real al criminalităţii, repet – real, alături de starea ecologică catastrofală a republicii, nivelul mortalităţii infantile şi durata medie a vieţii, procesele demografice care au loc, alcoolizarea şi narcotizarea, prostituţia, nivelul jos de trai, sporirea numărului de copii nou-născuţi cu defecte mintale, fizice, etc., demonstrează că societatea noastră a atins acea limită nefastă, după care începe procesul de degenerare şi autonimicire a naţiunii.

 

Acest pericol imanent este agravat în mare măsură de manifestările criminalităţii organizate, care se extinde ca o caracatiţă peste tot periclitând interesele vitale ale personalităţii, lezând valorile morale şi materiale ale societăţii noastre, în pericol este pusă însăşi orânduirea de stat, suveranitatea şi integritatea statală.

În acest context, problema criminalităţii organizate poate fi calificată, cu certitudine, drept una primordiala. Ea, se poate spune, devine o problemă politică.

Spre regretul nostru, societatea s-a pomenit dezarmată în faţa acestui pericol şi din punct de vedere juridico-penal, şi tehnico-material, şi profesional, şi ştiinţific.

În viziunea mea, societatea noastră nu este capabilă să opună rezistenţă serioasă criminalităţii organizate, s-o ia sub control.

Şi totuşi, ar fi incorect şi necinstit din partea mea, dacă aş afirma că în Moldova nu se întreprinde absolut nimic în domeniul combaterii criminalităţii.

Pur şi simplu, în calitate de criminolog mă întreb, adresându-vă totodată şi D-voastră întrebarea: de ce, în pofida celor întreprinse, societatea pierde, de facto, „duelul” cu criminalitatea? De ce măsurile adoptate nu sunt eficiente?

Dacă recunoaştem acest fapt şi năzuim totuşi ca activitatea în vederea combaterii criminalităţii organizate să aibă efectul dorit, e necesar, domnilor, să renunţăm, în sfârşit, la practica soluţionării problemei respective doar în temeiul bunului simţ, cum se făcea până acum: deoarece nu există o piedică mai mare în organizarea activităţii cu privire la controlul rezultativ asupra criminalităţii organizate decât incompetenţa noastră. Diletantismul aici, ca şi în politică sau economie, are pentru societate o influenţă nefastă, ne costă nu numai ani, dar şi destine. De aceea viaţa dictează cu insistenţă asigurarea măsurilor de combatere a criminalităţii organizate, ca şi a criminalităţii în general. cu o solidă bază, teoretică. În cele ce urmează, mă voi referi anume la acest factor primordial în sistemul de combatere a criminalităţii.

Într-adevăr, premisa necesară eficacităţii măsurilor de combatere şi control asupra criminalităţii organizate rezidă în rezolvarea corectă a unui bloc de probleme.

În primul rând, este indispensabil a dezvălui esenţa criminalităţii organizate, a aprecia în ce constă pericolul acestui fenomen pentru Republica Moldova, care sunt manifestările concrete şi care este starea reală a criminalităţii organizate în republică.

Conştientizarea esenţei şi pericolului social al criminalităţii organizate şi a corupţiei, cunoaşterea cauzelor care determină existenţa criminalităţii organizate în Republica Moldova, a bazei sociale ce o alimentează, cunoaşterea manifestărilor acestui fenomen primejdios permit, la rândul lor, prognozarea modificărilor criminalităţii şi a viitoarei realităţi sociale în corelaţie cu procesele economice, politice, social-culturale etc., ce se produc în ţară.

De bună seamă, e imposibil a spera la o eventuală combatere a criminalităţii organizate, necunoscînd tendinţele acestui fenomen, fără a prevedea apariţia unor noi manifestări ale criminalităţii organizate.

În caz contrar, suntem sortiţi să rămânem în rolul celor care întârzie permanent, când organele de drept sunt incapabile de a activa în condiţiile modificărilor vertiginoase ale situaţiei criminogene. De aceea, cunoaşterea acestor modificări permite, la rândul său, formularea strategiei şi politicii statale în vederea controlului asupra criminalităţii organizate, iar apoi – elaborarea unui mecanism antimafiotic şi anticorupţional integrat în sistemul securităţii naţionale.

Pronosticul criminologic ne permite şi reflectarea adecvată în lege a fenomenului în cauză şi asigurarea cu o serioasă bază juridică a complexului de măsuri privind combaterea criminalităţii organizate, elaborarea şi aplicarea unor metode şi mijloace speciale adecvate pericolului criminalităţii organizate.

În sfârşit, este absolut necesară, bazându-ne pe practica internaţională, şi iniţierea expertizei criminologice obligatorii a tuturor proiectelor de legi, care sunt prezentate spre adoptare, întrucât, după cum se ştie, fiecare decizie cu caracter de lege generează modificarea relaţiilor sociale şi deseori decretele, legile, hotărârile adoptate, produc un efect cu totul neaşteptat, în multe cazuri servind drept catalizator al diverselor încălcări şi al apariţiei unor noi tipuri de infracţiuni. Iată de ce expertiza criminologică obligatorie a proiectelor de legi, a programelor economice, sociale ar evita sau cel puţin ar diminua consecinţele negative.

Rezolvarea problemelor enumerate mai sus ca şi multe altele au un caracter practic, însă elaborarea lor necesită o solidă bază ştiinţifică, adevăr confirmat de practica internaţională în controlul asupra criminalităţii. Spre regretul nostru, anume baza ştiinţifică a combaterii criminalităţii lipseşte astăzi în Moldova. Anume asupra acestui fapt ne atenţionau deseori în ultimii ani conducătorii organelor de drept, savanţii penalişti, dar, din păcate, fără succes. Se creează impresia că în republică există forte care, din diferite motive, nu sunt interesate de menţinerea controlului asupra criminalităţii. Cum altfel putem interpreta faptul că, odată cu procesul de conştientizare a pericolului criminalităţii pentru societate, se ignorează necesitatea asigurării ştiinţifice a măsurilor de control asupra criminalităţii, fără de care orice activitate în acest sens este sortită insuccesului.

Ca rezultat al destrămării URSS, Republica Moldova a rămas fără potenţial criminologic. La ora actuală suntem una dintre puţinele ţări pretinzând la încadrarea în lumea civilizată, care nu efectuează investigaţii criminologice fundamentale şi în care nu activează nici un centru de investigaţii criminologice, unde nici un proiect de lege nu este supus expertizei criminologice. Practic, Moldova este lipsită şi de profesionişti în acest domeniu. O asemenea stare de lucruri este inadmisibilă.

Consider că în procesul de conştientizare a pericolului criminalităţii organizate trebuie să facem paşi concreţi în vederea asigurării ştiinţifice a măsurilor de control asupra criminalităţii, condiţie fără de care, după cum am subliniat, orice activitate în domeniul vizat este sortită de la bun început eşecului.

Propun a adopta la cel mai înalt nivel o hotărâre privind asigurarea ştiinţifică a măsurilor de control asupra criminalităţii şi dezvoltării ştiinţei criminologice în Republica Moldova.

Atenţionez asupra necesităţii fondării unui Centru Naţional de Criminologie care ar avea ca sarcini de bază nu numai efectuarea investigaţiilor ştiinţifice în domeniul combaterii criminalităţii şi asigurării ordinii de drept, dar şi planificarea şi dirijarea acestei activităţi în republică, asigurarea conducerii ţării şi a organelor de resort cu tot spectrul de informaţii ce ţin de problema combaterii criminalităţii.

Precum o indică practica internaţională, un asemenea Centru trebuie să aibă un statut ce i-ar permite să fie independent de influenţe departamentale şi interese politice.

În rapoarte şi comunicări participanţii se vor referi şi la alte aspecte ce necesită o urgentă intervenţie în vederea combaterii criminalităţii organizate, eu însă mă voi limita la cele expuse. Şi totuşi, stimaţi savanţi, lucrători ai organelor de drept, profesori şi politicieni, însuşi faptul că D-voastră sunteţi prezenţi în această sală, că vă frământă problema criminalităţii, că suntem cu toţii în căutarea unor căi de atenuare a situaţiei create, extrem de dificile, acest fapt ne dă încredere că statul nostru va deveni, în cele din urmă, nu un stat „cleptocratic”, ci un stat democratic.