CONSECINŢELE CORUPŢIEI

Octavian BEJAN,
şef al Secţiei sinteză şi informaţie,
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei:
Progrese şi perspective în reprimarea corupţiei, Chişinău, 2007, p.18-20.

Consecinţele corupţiei au fost luate, în repetate rînduri, în vizorul iscoditor al cercetătorilor. Şi nici nu putea fi altfel în condiţiile în care nimic nu convinge mai bine de natura malefică a unui fenomen social decît înrîuririle lui negative asupra societăţii. De fiecare dată însă investigaţiile efectuate au avut un caracter particular şi intuitiv. Particular pentru că au relevat efecte specifice din unele domenii, iar intuitiv pentru că s-au bazat pe cercetări exploratorii, adică fără o direcţionare exactă, ale căror rezultate sunt ulterior generalizate prin inducţie.

 

A lipsit o abordare sistemică, fundamentată pe un cadru conceptual bine definit, care ar reflecta schema generică de producere a consecinţelor. La fel ca orice altă manifestare a lumii, efectele posedă trăsături particulare şi generale, urmînd o cale esenţialmente similară de apariţie. Cunoaşterea trăsăturilor generale permite elaborarea unui cadru conceptual capabil a orienta precis cercetarea consecinţelor particulare ale corupţiei din orice sferă socială, în orice moment şi în orice societate.

Vom încerca în cele ce urmează să definim cadrul conceptual de cercetare a consecinţelor corupţiei.

Analiza fenomenelor sociale, din a căror categorie fac parte şi manifestările criminale, denotă o legătură intrinsecă între esenţa fenomenului şi efectele sociale pe care le provoacă acesta. Altfel spus, dezvăluirea şi examinarea atentă a esenţei fenomenului social conduce la stabilirea esenţei efectelor lui asupra societăţii. Prin urmare, tiparul generic al consecinţelor corupţiei poate fi dedus din chiar esenţa fenomenului.

În opinia noastră, corupţia trebuie să fie definită criminologic drept un fenomen social morbid care afectează sau chiar paralizează funcţionarea normală a instituţiilor, organizaţilor şi întreprinderilor, prin care fapt perturbă însăşi viaţa socială, şi care constă în folosirea atribuţiilor de serviciu în interes personal. Din definiţia enunţată rezultă că esenţa corupţiei constă în deturnarea atribuţiilor de serviciu spre realizarea intereselor personale de către angajaţi, acţiuni (sau inacţiuni, dacă e să vorbim strict juridic) ce determină perturbarea activităţii instituţiilor, organizaţiilor, întreprinderilor etc. în care aceştia activează.

Dacă definiţia prezentată este corectă, atunci din ea putem extrage acele elemente care ne vor conduce la esenţa socială a efectelor fenomenului corupţiei. Analizînd, sub acest aspect, esenţa corupţiei, constatăm că fenomenul în cauză are proprietatea de a provoca repercusiuni nefaste asupra instituţiei (organizaţiilor, întreprinderilor, organelor etc.), mai exact, le viciază activitatea, funcţionarea normală. Ajungem astfel la activitatea, funcţionarea normală a unei instituţii. Şi într-adevăr, fiecare instituţie exercită o anumită funcţie în societate care presupune desfăşurarea unei anumite activităţi, iar efectele corupţiei lovesc tocmai în ele.

Funcţia socială şi principiile de activitate constituie deci primele elemente ale cadrului conceptual de cercetare a consecinţelor corupţiei. Ele ne îndrumă să căutăm repercusiunile corupţiei în aria rolului social şi organizării funcţionale a instituţiei supuse cercetării.

Pentru mai multă claritate vom recurge la examinarea generică a cîteva instituţii sociale majore, şi anume: medicina, educaţia şi justiţia.

Medicina are funcţia de a asigura sănătatea membrilor societăţii, iar activitatea ei se bazează pe asemenea principii (enumerăm numai trei dintre ele):

  • acordarea ajutorului medical necondiţionat,
  • îngrijirea medicală fără discriminare,
  • dotarea cu tehnică medicală performantă.

Folosind cadrul conceptual schiţat, putem înainta cu înaltă probabilitate ipoteza că corupţia din medicină are drept consecinţe reducerea, într-o măsură mai mare sau mai mică în funcţie de amploarea şi caracterul actelor de corupţie, a capacităţii acesteia de a asigura sănătatea publică, suferinţe provocate bolnavilor prin neintervenţie imediată (în scopul estorcării de foloase necuvenite sau privilegierii pacienţilor protejaţi ori corupători), îngrijire medicală proastă a bolnavilor (care nu oferă şpagă asistentei sau medicului), înzestrarea spitalelor cu tehnică sau preparate de o calitate îndoielnică (datorită mitei oferite de un agent economic).

Educaţia are funcţia de a asigura o bună pregătire profesională a păturilor active ale populaţiei, iar activitatea ei se bazează pe aşa principii ca:

  • selectarea cadrelor după calificarea lor profesională şi aptitudinile didactice,
  • admiterea la studiile postşcolare numai a persoanelor cu un nivel de pregătire şcolară determinată,
  • evaluarea corectă a nivelului de instruire al elevilor, studenţilor etc.

Plecînd de la cadrul conceptual, putem orienta investigaţia proiectată spre relevarea următoarelor consecinţe: diminuarea capacităţii sistemului educaţional de a pregăti la un nivel profesional performant categoria activă a populaţiei, înlocuirea cadrelor didactice înalt calificate cu unele mediocre sau chiar cu nulităţi profesionale, favorizarea înscrierii la facultăţi a persoanelor care beneficiază de protecţie sau a celor care dau mită factorilor de decizie, în defavoarea candidaţilor care merită într-adevăr să fie înmatriculaţi, evaluarea discriminatorie şi incorectă a studenţilor, în funcţie de mărimea mitei plătite cadrelor didactice sau a relaţiilor de protecţie.

Justiţia are funcţia de a asigura menţinerea relaţiilor sociale în parametrii normelor de drept stabilite, iar activitatea ei se întemeiază pe astfel de principii:

  • obligativitatea de a reacţiona la orice infracţiune,
  • aplicarea unei pedepse adecvate gravităţii faptei şi personalităţii făptuitorului,
  • apărarea intereselor legale ale cetăţenilor.

Utilizînd cadrul conceptual propus, avem temeiul de a presupune că corupţia din justiţie provoacă consecinţe precum discrepanţa dintre relaţiile sociale efective şi cele juridice, consfinţite prin normele de drept, reacţionarea selectivă la infracţiunile depistate sau reclamate, în funcţie de interesul corupt al lucrătorilor organelor de drept, aplicarea unor pedepse mici sau simbolice persoanelor care dau şpagă şi, viceversa, pedepsirea cu severitate a celor care nu influenţează corupt funcţionarii din justiţie, apărarea intereselor acelor cetăţeni care au puterea de a influenţa sau cumpăra justiţia.

Datele empirice colectate de cercetările realizate deja confirmă o parte dintre supoziţiile menţionate (vezi: Transparency International - Moldova, Studentus Incoruptus), iar celelalte vor fi, suntem îndreptăţiţi a presupune, confirmate de investigaţiile ulterioare.

Elementele relevate trebuie să fie completate cu altele, şi anume: consecinţele directe şi indirecte ale corupţiei. De altfel, toate fenomenele provoacă atît efecte directe, cît şi indirecte, iar corupţia se încadrează în regula generală. De exemplu, consecinţe directe ale corupţiei în serviciul vamal sunt necolectarea deplină a taxelor vamale, în timp ce cele indirecte sunt suscitarea unei concurenţe neloiale în mediul de afaceri.

De asemenea, pentru fiecare dintre obiectele cercetării în cauză urmează să fie elaboraţi indicatori cantitativi şi calitativi de măsurare.

Cadrul conceptual de investigare a consecinţelor corupţiei creionat are, aşadar, această configuraţie:

  • funcţia instituţiei,
  • principiile de activitate ale instituţiei;
  • consecinţe directe,
  • consecinţe indirecte;
  • indicatori cantitativi,
  • indicatori calitativi.

Cadrul conceptual constituie fundamentul descoperirii bine orientate a consecinţelor corupţiei, aplicîndu-l pe care cercetătorul nu mai are nevoie să bîjbîie intuitiv în căutarea acestora, ci îşi poate orienta exact acţiunile de investigaţie.

Din tezele prezentate se poate lesne conchide că consecinţele negative ale corupţiei pentru societate, care decurg din esenţa, natura fenomenului, sunt o realitate implacabilă şi pot fi presupuse apriori, deşi sunt resimţite prin experienţă şi confirmate prin date empirice.

În încheiere aş vrea să subliniez că în societate există o ignoranţă crasă în privinţa impactului dezastruos al corupţiei asupra societăţii, ba chiar bîntuie convingerea precum că corupţia ar juca un rol benefic sub mai multe aspecte, din aceste considerente cercetarea consecinţelor acestui veritabil flagel social capătă o însemnătate deosebită, ca şi propagarea largă a rezultatelor acestora.