• CUVÎNT ÎN APĂRAREA POLIŢISTULUI

    CUVÎNT ÎN APĂRAREA POLIŢISTULUI

    Octavian BEJAN, 
    şef al Laboratorului de cercetări ştiinţifice strategice şi fundamentale 
    al Centrul de cercetări ştiinţifice al Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare”

     

    Studii criminologice şi juridice privind criminalitatea, Anuar ştiinţific, Chişinău, 2001.

    Fie că-ţi îndrepţi atenţia spre stînga, fie că spre dreapta, fie că-ţi îndrepţi atenţia în sus, fie că în jos, auzi cum vin, lovind, mînioase acuze: ,,Poliţistul e un mojic!’’, ,,Poliţistul e un agramat!’’, ,,Poliţistul e un incult!’’..., iar ecoul trimis de acestea revine... cu o forţă amplificată, izbind necruţător. A ajuns bietul (că bravul cum de să-i mai spui?) poliţist hulit de toată lumea, fără menajamente, fără încetare, fără rezerve, doar melodia vioaie mai schimbă puţin tonul lugubru: ,,Hei, hei poliţist...’’.

     
  • DE LA SAVANŢI... LA EXPERŢI

    DE LA SAVANŢI... LA EXPERŢI

    Octavian Bejan, colaborator ştiinţific superior al 
    Centrului de cercetări ştiinţifice al Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare”

    Revista de filozofie şi drept, nr.2-3/1999.

    Когда речь идет о таких терминах как ученый, преподаватель, специалист и эксперт зачастую возникают противоречия в их понимании. Как следствие, и претензии, ожидания, требования, оценки и т. д. предъявляемые к ним принимают искаженные формы. Таким образом, необходимо чёткое определение и разграничение этих терминов, которое отвечало бы современным научным требованиям. С практической точки зрения, определение и разграничение этих понятий могло бы служить критерием при проведении аттестации кадров, при предъявлении требований к кадрам и оценки их компетентности, а также результатов их работы. Именно это и попытался сделать автор в данной статье.

     
  • DEFINIREA MECANISMULUI COMPORTAMENTULUI CRIMINAL INDIVIDUAL ÎN CRIMINOLOGIE

    DEFINIREA MECANISMULUI 
    COMPORTAMENTULUI CRIMINAL INDIVIDUAL ÎN CRIMINOLOGIE

    Octavian BEJAN, criminolog

    Legea şi viaţa, nr. 2, anul 2008, p.19-21.

    Afin de mieux définir le mécanisme du comportement criminel individuel on a été analysées les définitions et les concepts élaborées dans la criminologie autochtone et certaines – dans la criminologie soviétique et russe, ainsi que le traitement du problème en criminologie roumaine en général. On a constaté que (1) en criminologie roumaine, y compris celle autochtone, le problème est rarement abordé, voire les manuels ; (2) on n’explique pas la façon dont les elements du mécanisme interactionnent et quelle est leur status étiologique, ils sont seulement énumérés ; (3) la plupart des auteurs seulement présentent les étapes et les éléments du mécanisme. Selon nous l’étude criminologique du problème vise 3 objectifs : (1) expliquer la manière dont les facteurs sociale deviennent des facteurs psychologiques en déterminant la conduite criminel ; (2) expliquer la manière dont se forme le comportement criminel individuel; (3) assurer le support théorique pour l’élaboration des mesures de prévention individuelle. À notre avis, le mécanisme du comportement criminel représente, en essence, le processus de naissance, développement et matérialisation du comportement criminal, vue par la prisme de l’individu, autant sous l’aspect intérieur – les processus psycho-somatiques, que sous tel extérieur – la conduite, les aspects qui se trouvent dans une liaison indissoluble et sont déterminés par des facteurs socials.

     
  • Despre cercetarea criminologică a problemei interesului

    Despre cercetarea criminologică a problemei interesului

    Valeriu Bujor, Octavian Bejan

    Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a M.A.I. al Republicii Moldova, 
    Ed. a II-a şi a III-a, Chişinău, 2002.

    Ancorat profund în existenţa umană, interesul reprezintă un aspect, un element fundamental al omului şi al mediului lui de viaţă, natural şi social. De aceea, interesul a căzut, mai mult sau mai puţin, în atenţia cognitivă a omului încă din trecutul îndepărtat. Primele abordări ale fenomenului au avut, după cum s-a dezvoltat şi gîndirea umană, un caracter preponderent filozofic. Ulterior, interesul ajunge şi printre preocupările cercetătorilor, devenind o veritabilă problemă ştiinţifică.

     
  • Evoluţia ştiinţei criminologice în Basarabia

    Evoluţia ştiinţei criminologice în Basarabia

    Octavian Bejan Studii criminologice şi juridice privind criminalitatea, Chişinău, 2001; 
    republicat în Revista naţională de drept, nr.10 din anul 2001 şi în Starea actuală şi 
    perspectivele ştiinţei criminologice în Republica Moldova, Chişinău, 2002.

    Studiul de faţă reprezintă o primă încercare de a reconstitui calea parcursă de ştiinţa criminologică autohtonă. Ea constituie, probabil, o consecinţă fierească a dinamicii pe care a căpătat-o criminologia la noi în ultimul deceniu, a independenţei cucerite de poporul nostru, fapt care n-a ocolit şi acest domeniu al ştiinţei, precum şi a spiritului ce prinde contur în mediul criminologilor.

     
  • Falsa opoziţie: teorie contra practică sau orientarea spre normal?

    Falsa opoziţie: teorie contra practică sau orientarea spre normal?

    Octavian BEJAN, preşedinte al Asociaţiei
    Tinerilor Jurişti Cercetători, cercetător ştiinţific, criminolog
    (2001)

    Traversăm o perioadă de criză, o criză profundă ce a afectat, practic, integral societatea, pătrunzînd aproape în toate domeniile vieţii sociale.

    Poate că situaţia (să fie oare mai mult decît atît, să fie deja un fenomen socialmente propriu-zis?) pe care îmi propun a o supune unor reflecţii, este determinată (şi ea) de această criză nefastă, care se ţine ca scaiul de noi şi al cărei capăt nu se mai vede exact ca într-un tunel. Dar, poate că această situaţie este condiţionată şi de alţi factori?

     
  • Interviul realizat cu Valeriu Bujor

    Interviul realizat cu Valeriu Bujor

    (Деловая газета, 21 сентября 1995 г.)

    Сегодня в обществе немало разговоров о том, что наша доморощенная мафия идет к власти. Не исключает такой возможности президент Криминологической ассоциации Молдовы доктор права Валерий БУЖОР. Не будем лебезить перед возможными претендентами, а скажем в лоб, что думаем: Валерий Бужор – первый в республике человек, который искренне пытается соединить высокую науку криминологию с практикой, поставить ее на службу государству, претендующему, по заявкам его руководителей, на правовое.

  • IPOSTAZELE CORUPŢIEI

    IPOSTAZELE CORUPŢIEI

    Octavian BEJAN,
    şef al Secţiei de anliză şi evidenţă al
    Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

    Legea şi viaţa, nr.3, anul 2006

    La corruption connaît quatre hypostases: individuelle, sectorielle, sociale et générale. La corruption individuelle existe là où les faits de ce type sont rares, qu`elles ne forment pas un phénomène social. La corruption devient un phénomène social dans son hypostase sectorielle, c`est-à-dire dans la situation où elle se propage significativement dans une ou plusieures sphères d`activité sociale, régions. La corruption sociale présuppose une large incidence de ces phénomènes dans la majorité des domaines. Mais si la corruption domine la vie sociale, en étant omniprésente, elle atteint l`hypostase générale. La connaissance des hypostases de la corruptions permet d`anticiper les possibilités de l`évolutions du phénomène, aussi de choisir les stratégies et les méthodes optimales de le prévenir et contrecarrer.

     
  • NOŢIUNE DE SECURITATE CRIMINOLOGICĂ

    NOŢIUNE DE SECURITATE CRIMINOLOGICĂ

    Mihail Babaev, Valeriu Bujor. Noţiune de securitate criminologică. 
    În Revista de criminologie, drept penal şi criminalistică. nr. 1-2, 
    Chişinău, 2003, 146 p. (pp. 14-19).

    Eşecurile încercărilor de a stabili un control asupra criminalităţii şi de a elabora mecanisme corespunzătoare, cu adevărat eficace, constituie un motiv suficient pentru a afirma că la noi lipseşte însăşi ideologia de contracarare şi control asupra criminalităţii. Mai mult decât atât, multe aspecte ale bazelor conceptuale privind combaterea criminalităţii s-au învechit şi nu mai sunt funcţionale.

     
  • NOŢIUNEA CRIMINALITĂŢII PROFESIONALE

    NOŢIUNEA CRIMINALITĂŢII PROFESIONALE

    Bejan O., Bujor V. Criminalitatea profesională. 
    Editura LYCEUM, Chişinău, 1999, 39 p. ISBN 9975-939-00-7

    Profesionalismul criminal nu constituie o achiziţie recentă a societăţii umane. Acest fenomen îşi are obârşia într-un trecut îndepărtat, deşi a cunoscut o ascensiune deosebită în ultimele secole, odată cu dezvoltarea urbană intensă.

    Tipul criminalului profesionist şi termenul de criminal profesionist a apărut, pentru prima dată, în practica luptei contra delincvenţa, la începutul secolului al XIX-lea, fiind utilizat de şeful Siguranţei franceze Eugene Francoi Vidocq. El îi numea criminali profesionişti pe cei care comiteau sistematic furturi, escrocherii şi alte infracţiuni contra averii şi care posedau o deosebită abilitate şi măiestrie de comiterea lor.

     
  • NOUL COD PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA: CONSTATĂRI, PROPUNERI

    NOUL COD PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA: CONSTATĂRI, PROPUNERI

    (Valeriu Bujor. Noul Cod penal al Republicii Moldova: propuneri şi constatări. 
    Legea şi viaţa, nr. 11 din 1994 (pp. 23-25))

    Spre deosebire de ţările dezvoltate, care aveau experienţa acumulata în lupta cu structurile mafiotice, cu activitatea sindicatelor criminale, noi am întâlnit acest fenomen periculos, practic, dezarmaţi, angajându-ne în combaterea acestuia, fără a avea serioase date ştiinţifice despre proporţiile reale ale criminalităţii organizate în Moldova, despre apariţia şi dezvoltarea lui, despre factorii ce-l favorizează; nu e cunoscut, de asemenea, nici nivelul de influenţa a criminalităţii organizate asupra statului şi societăţii.

     
  • Perfecţionarea profesională în cadrul organelor de poliţie: idei şi soluţii de optimizare

    Igor Ursan, 
    Octavian Bejan, 
    Valeriu Ţurcan

    Perfecţionarea profesională în cadrul 
    organelor de poliţie: idei şi soluţii de optimizare

    Perioada de tranziţie pe care o parcurge societatea noastră s-a soldat cu o serie largă de schimbări în toate domeniile sociale de activitate. Aceste schimbări au impulsionat, la rîndul lor, transformări (structurale, manageriale etc.) şi în cadrul instituţiilor sociale.

    Schimbările sociale survenite n-au ocolit, fireşte, nici instituţia poliţiei. Pentru a face faţă noilor imperative sociale şi a realiza adecvat sarcinile stabilite prin lege, instituţia poliţiei a trebuit să-şi ajusteze continuu activitatea desfăşurată la noul context de relaţii sociale.

     
  • PERICOLUL SOCIAL AL ACCIDENTELOR RUTIERE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

    PERICOLUL SOCIAL AL ACCIDENTELOR RUTIERE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

  • Perspectivele criminologiei moldoveneşti

    Perspectivele criminologiei moldoveneşti

    Valeriu BUJOR. Raport prezentat la Conferinţa Criminologică Naţională: 
    CRIMINOLOGIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA: REALIZĂRI ŞI PERSPECTIVE, 
    Chişinău, 4 martie, 2008.

    The following article contains the report presented by its author at the National Conference “Criminology in the Republic of Moldova, its achievements, problems and prospects”.

    The article emphasizes that the Republic of Moldova is a country where they do neither basic criminological investigations nor criminological examinations. They haven’t got any complete mechanism of scientific provision to struggle against crime and violence, corruption and other social deviations.

    The author examines into detail the problems in Moldavian criminology and suggests a complex of measures which will allow to raise the social status of criminology and use available research potential for scientific provision to struggle against crime. The author also proposes to establish the National Bureau on Criminology and Criminal Law.

     
  • Principiul de acţiune şi funcţia socială a pedepsei penale

    Principiul de acţiune şi funcţia socială a pedepsei penale

    Octavian BEJAN,
    şef-interimar al Centrului de cercetări ştiinţifice
    al Universităţii de Criminologie

    Regista de criminologie, drept penal şi criminalistică, nr. 1-2, anul 2004

    RÉSUMÉ

    L'étude criminologique a comme sujet le principe de l'action et la fonction sociale de la sanction pénale. On part de la prémisse que l'absence d'une compréhension profonde du principe de l'action, de la fonction sociale et des lois de la punition, comme phénomène social important, rend impossible le maniement efficace de cet instrument social, ce qui cause des préjudices sociaux et humains. Les résultats de la recherche réalisée démontrent que l'action de la sanction pénale se fonde sur le principe de la subordination du comportement humain à la satisfaction des nécessités et, implicitement, à la réalisation des intérêts de l'individu. Le même principe est à la base des toutes les sanctions sociales. La punition suppose le fait de causer des insuffisances, physiques ou spirituelles, à l'individu, qu'il ressent comme une souffrance, soit de manière directe, soit indirecte, en le privant de la possibilité de satisfaire ses nécessités ou de réaliser ses intérêts. La provocation des insuffisances est directe quant on utilise des punitions comme la mutilation ou l'application des coups, et indirecte quand on applique des punitions comme la privation de la liberté ou l'amende. Entre la punition et le crime existe un lien essentiel: le crime a comme but la réalisation d'un intérêt (pour créer les conditions nécessaires à la satisfaction d'un besoin), tandis que la punition veut porter à l'intérêt des préjudices plus importants, pour miner sa raison d'être. La sanction pénale ne fait pas disparaître la cause qui détermine l'individu à commettre le crime, elle crée seulement des obstacles devant la cause des crimes, en atténuant son action. Même la condamnation à mort n'est pas en mesure, dans les conditions où la cause agit avec une force beaucoup plus supérieure à l'effet produit par les instruments punitifs, d'arrêter la criminalité. Pour avoir l'effet escompté, la sanction pénale doit porter à l'individu des inconvénients plus grands que les avantages offerts par le crime, mais cette vérité doit être traiter profondément, et pas d'une manière rudimentaire et mécanique comme on l'avait fait jusqu'au présent, bien que l'idée fasse preuve de beaucoup de perspicacité. En dépit du fait qu'elle représente la plus instinctuel et ancestrale réaction aux transgressions des normes établies dans la société, la sanction pénale suppose le maintien des deux modalités de contrôler la criminalité: prévenir et contrecarrer. La démonstration et la formulation des lois relatives à la punition vont conduire à un traitement qualitativement supérieur du problème de la sanction pénale.

     
  • Problema interesului în criminologie

    Problema interesului în criminologie

    Valeriu Bujor şi Octavian Bejan

    Studii criminologice şi juridice privind criminalitatea, Chişinău, 2001

    Problema interesului nu este nouă şi cunoaşte o tratare în diverse ştiinţe sociale şi umanistice, cu precădere în sociologie, în politologie şi în psihologie. Mai mult decît atît, interesul este utilizat în diferite cercetări în calitate de categorie metodologică, iar în unele chiar fundamentală. În cunoştinţele teoretice, interesul constituie o categorie ce desemnează stimulul fundamental al activităţii omeneşti şi este privit drept o manifestare a relaţiilor sociale, adică drept un fenomen de natură obiectivă. Cu toate acestea, în criminologie interesul cade sub cercetare în cadrul problemei mecanismului actului infracţional, fiind studiat, prin urmare, preponderent sub aspectul psihologic, subiectiv. De aceea, am iniţiat prezentul studiu pentru a stabili locul acestui fenomen în procesele sociale şi raportul lui cu criminalitatea.

     
  • PROBLEME DE DREPT PENAL ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE

    PROBLEME DE DREPT PENAL ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE

    Din raportul prezentat de Valeriu Bujor, (doctor în drept, rector al Universităţii de Criminologie), la Conferinţa ştiinţifică internaţională Probleme actuale ale ştiinţei dreptului penal şi criminologiei în spaţiul postcomunist.  
    Chişinău, 29-30 noiembrie, 2002.

    Noul Cod penal al Republicii Moldova, care va întra în vigoare la 12 iunie 2003, e o realitate şi o realizare, un rezultat care a încununat munca de ani de zile a savanţilor şi practicienilor moldoveni. Cât e de reuşită această realizare va arăta nu doar disputele teoretice, ci practica aplicării legislaţiei penale în viaţă. Practica – nu în sensul că este prim criteriu al adevărului, deoarece conţinutul legislaţiei penale a fost şi va rămâne influenţat în primul rând de interesele deţinătorilor puterii obiectivizate prin prisma politicii penale. De aceea orice discuţii de tipul e bun sau nu Codul penal sunt lipsite de sens, în lipsa reperelor obiective de apreciere. Poziţia autorului e cunoscută publicului şi constă în convingerea subiectivă, de altfel, că noul Cod penal al Republicii Moldova era conceptual învechit, deja a doua zi după adoptarea acestuia. De aceea procesele de perfecţionare a legislaţiei penale în vigoare şi de pregătire a unei noi redacţii a Codului penal se cere de realizat în paralel. În această ordine de idei ar fi binevenită colaborarea tuturor savanţilor şi practicienilor moldoveni pentru elaborarea modelului teoretic al Codului penal al Republicii Moldova în baza realizărilor doctrinei penale autohtone şi reieşind din vectorul european acceptat de puterea actuală.

     
  • REFERINŢE ASUPRA NOŢIUNII, SCOPULUI, FUNCŢIILOR Şl SISTEMULUI PEDEPSEI

    REFERINŢE ASUPRA NOŢIUNII, SCOPULUI, 
    FUNCŢIILOR Şl SISTEMULUI PEDEPSEI

    Valeriu BUJOR, Republica Moldova Valeriu Bujor. Referinţe la problema pedepsei cu moartea. În: materiale ale conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale din 14-15 februarie 2002, Rolul pedepsei în societatea de tranziţie. Centrul editorial al UCM, Tipografia „Orhei”, 320 p. (21-28).

    Pedeapsa, dreptul de a pedepsi, fiind una dintre cele mai controversate probleme, ca şi problema existenţei şi cea a sensului vieţii, frământă raţiunea umană de mii şi mii de ani.

    Constatăm că dreptul de a pedepsi a evoluat de la o societate la alta în funcţie de evoluţia vieţii sociale. Prin urmare, caracterul pedepsei sau al dreptului de a pedepsi din fiecare epocă reflectă fizionomia epocii respective şi, ca şi criminalitatea, se află în dependenţă directă de structura socială, de particularităţile naţionale şi culturale ale ei.

     
  • REFERINŢE VIZÂND ESENŢA CRIMINАLITĂŢII ORGANIZATE

    REFERINŢE VIZÂND ESENŢA CRIMINАLITĂŢII ORGANIZATE

    Valeriu BUJOR, criminolog. LEGEA şi VIAŢA 2010.

    Leş circles universitaires, les homes de loi et Ies collaborateurs de police reconnaissent que le crime organisé est une réalite qui périclite l'existence même de l'ètat démocratique, mais ils sont encore très loin de tomber d'accord sur la définition du „crime organise” et sur l'essence de ce phénomène. (Jusqu'aujourd'huion on n´a pas même réussi de le définir exactement). Les auteurs, inspirés par les études criminologiques de ce domène, par l'expérience accumulée dans la lutte contre le crime organisé, y compris les énoncés des organisations internationales à ce sujet, se sont proposé de relever l'essence du crime organisé, le danger qu'il représente pour la société, les traits caractéristiques de la criminalité organisée et ses mobiles. Par le terme de criminalite organiseé les auteur sous-entendent une forme de la pathologie sociale qui se manifeste par l'activité des groupes criminels bien organisés dans le but d'obtenir du profit et du pouvoir en produisant ou en offrant des biens et des services illicites, qui ne peuventpas être satisfaits par la voix légale.

     
  • SPECIALISTUL CRIMINOLOG: O SPECIALIZARE DE PERSPECTIVĂ ÎN ACTIVITATEA POLIŢIEI

    SPECIALISTUL CRIMINOLOG: O SPECIALIZARE DE
    PERSPECTIVĂ ÎN ACTIVITATEA POLIŢIEI

    Octavian Bejan,
    şef al Secţ iei „Criminologie” a Centrului de cercetări ştiinţ ifice al
    Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

    Valeriu Ţurcan,
    cercetător ştiinţ ific superior al Secției „Criminologie” a Centrului de cercetări ş tiinţ ifice al
    Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

    Igor Ursan,
    cercetător ştiinţ ific al Secţ iei „Criminologie” a Centrului de cercetări ştiinţ ifice al
    Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

    Perfecţionarea continuă a cadrelor din organele afacerilor interne 
    şi optimizarea procesului de instruire profesională, Editura Ştiinţa, Chişinău, 2003.

    Dezvoltarea societăţii în ultimele secole se distinge prin ascensiunea fantastică a activităţii ştiinţifice şi utilizarea realizărilor ei în mai toate domeniile de activitate socială. În deceniile din urmă suportul ştiinţific tinde să devine chiar o componentă permanentă şi în activitatea curentă. Astfel, multe dintre instituţii, organizaţii, întreprinderi etc. se prevalează de subdiviziuni analitice sau ştiinţifice pentru a face faţă cu mai mult succes sarcinilor curente. De aceea, tot mai des sunt instituite funcţii de analişti, statisticieni, cercetători etc. în cele mai diverse domenii de activitate, a căror atribuţii constau în a oferi o asistenţă ştiinţifico-aplicativă şi informaţional-analitică curentă.